marți, 30 septembrie 2008

Megashow in Club Midi

Joi, 25 septembrie, asa cum am promis, am consumat primul concert punk adevarat din istoria Clujului. In clubul Midi, serios si constant implicat in petreceri si concerte din nisa lor muzicala, proaspat renovat si reinaugurat, probabil cel mai mare si mai elegant club din Ardeal, au cintat Mauser, Recycle Bin, Dance Trauma si Dekadens.

Concertul a generat cea mai mare deplasare de forte a unui eveniment de muzica alternativa din ultimii 20 de ani: 4 van-uri, 5 tone de echipament (sunet, scena, lumini, masini de fum), patru trupe, 19 muzicieni, dansatoare, crew, groupies, bodyguarzi, bere si mult CH3-CH2-OH, o armata de personal pusa la dispozitie de Midi, 2000 de afise pe tamburii Primariei, in statiile RATUC, in caminele din Observatorului, in Babes si Pasteur, reclama masiva prin concursul ‘Zile si nopti’, ‘Sapte seri’, a ziarului ‘Faclia’, cel mai mare cotidian local, Studcard, ADC si a prietenilor si partenerilor nostri din Internet.

Poze edificatoare pe noul buton ‘the shows’ al site-ului roadrunnermusic.

Urmatorul mare concert, desigur, in Bucuresti.

marți, 23 septembrie 2008

Roadrunner Music Highly Recommends



Punch Records – We’re Punch Addicted – o compilatie ce reuneste nume ca Thomas Nola, Ronin, Merging Of The Self, Pierre Normal, in editie de lux, limitata. Vezi www.punchrecords.it.

Parte esentiala din selectie – trupa bucuresteana Divine Muzak si ‘Teach Me Pain’, Dan ‘Leut’ (The Pixels) si minunata Julie, imaginatie, minte si spirit, cu excipientul subtil al lucrului bine facut.

www.myspace.com/divinemuzak

luni, 22 septembrie 2008

A revenit Jumbo!

Mansarda lui Jumbo s-a mutat intr-un subsol, fapt pentru care si-a schimbat numele si porecla, The Loft devenind ‘Control’. Localul e generos, amplasat intr-un vechi club de noapte de fite in pasajul Victoria, capatul dinspre strada Academiei.

Inaugurarea a avut loc vineri, 19 septembrie, prilej cu care au concertat The Amsterdams, cu Monojacks in deschidere.

Simbata au cintat The Pixels.

Barul are de toate, si bune si rele, si plusuri si minusuri.

Ne-am bucurat ca a reaparut in peisaj, primo. Secundo, incinta e mare, inalta, generoasa. Arata curat. Lume spalata, publicul celor de la Amsterdams si Pixels, plus lumea adusa de amfitrioni cu vadit efort, pentru deschidere. Nici nu ne asteptam la altceva. E singurul club din Bucuresti cu backstage. Bautura buna. Miroase frumos.

Acustica e ingrozitoare. Ecou, canale de aerisire care vibreaza, arcade, nenorocire! Cu toate eforturile echipei Stratone/ Jan Pasniciuc, cu toata experienta trupelor, s-a auzit ca la Orange Concept Store,ca la Fire, adica prost.

Pereti cenusii, senzatie de intuneric cetos, trebuie sa te concentrezi cind pasesti, sentiment de grota vizitabila. Un remarcabil minus a rezidat in faptul ca amenajarea nu era gata in momentul deschiderii clubului. Niste proletari cu fete de ingineri resapati  mestereau la intrare vineri la ora 22! Monojacks performau si aia dadeau cu bormasina in pereti. Zgomot, praf pe scari, bulibaseala romaneasca.

O sa tot mergem, insa, la Control. Ne-a placut tare la Loft si credem ca o sa ne placa si la Control.

Calendar concerte Dekadens

25 septembrie – Club Midi Cluj-Napoca, cu Recycle Bin, Dance Trauma si Mauser.

04 octombrie – Club Fire Bucuresti, cu Konquistador (Australia) si Vita de Vie.

10 octombrie – Club Fabrica Bucuresti, lansare Ting Tings (UK)

18 octombrie – Hard Rock Cafe Bucuresti

07 noiembrie – Club Control Bucuresti, cu Les Elephants Bizarres .

Zilele Muzicii de Cacat

In damfuri pestilente, in praf rural, cu gloate lombroziene, PMB a sarbatorit Zilele Bucurestilor, intr-o mizerie si un ridicul de nedescris.

Aici facem vorbire numai de muzica. Sunet prost facut de Five’s, fanfare de diletanti, populari cu ilice, calusari, Margineanu care a cintat in mai multe reprize, Brian Adams cu Busuioc, deprimatul din Montreal pe stadionul de la Pietroiul Cracanat, o orchestra de filarmonica tribala la geamurile lui Isarescu, cintind Andrea Boccelli in extazul melomanilor de la circiuma sordida a lui Petrache Pechea. Cit sa vomiti!

luni, 8 septembrie 2008

miercuri, 3 septembrie 2008

Noile masini Roadrunner:



Roadrunner are placerea de a va prezenta noile Peugeot Expert 1,6 l HDI 90 CP – van of the year 2008, care vor transporta, printre altele,  tobe, statii, clape, sunete si staruri rock, de la Frankfurt la Buhusi si de la Rosiori la Sankt Petersburg.


luni, 1 septembrie 2008

B52 live: Dekadens, The Mood si Pixels re-re-re-confirma, Mauser e o revelatie!

In B52, pe 27 si 28 august au cintat Israel Lights, Dekadens, The Mood, respectiv Go To Berlin, Mauser si The Pixels.

Nu ne-am asteptat sa vina atita lume – vara, cald, mijlocul saptaminii, Banel Nicolita, sfirsit de sezon pentru terase etc. – dar a fost plin si a iesit bine.

Sunetul a fost ingrozitor, nu ca am fi crezut vreodata pe deplin in mitul B52 (clubul avind o acustica decenta, chiar daca nu exceptionala), dar in serile cu pricina la butoane s-a aflat micuta doamna Clara, o fata draguta, pe care o banuim a fi spectaculoasa ca femeie. Alt motiv pentru care cineva ar lasa-o sa faca sunetul unui concert nu gasim, oricit am cauta. S-a auzit infect atit in fata cit si in spatele scenei, cu intreruperi flagrante si balanganeli decibelice la microfoane.

Sunetul prost a defavorizat trupele mai tinere, in special pe The Mood, care nu s-au sinchisit insa prea tare, cintind cu chef si nonsalanta in maniera lor obisnuita.

Daca Israel Lights si Go To Berlin au fost modesti, pentru cei din urma existind o urma de speranta de progres in anii urmatori, daca vor munci asiduu, daca The Mood, Dekadens si Pixels au cintat profesionist, iar veteranii Jan Pasniciuc si Gigi Catrina au camuflat gherlele sunetistei, marea surpriza a celor doua seri s-a numit Mauser. Clujenii au cel putin trei piese excelente ca idee, cinta cu entuziasm, arata bine si lasa senzatii pregnante in urma. Le-am reprosa maniera frantzferdinandista a unor cintece si ascultarea a prea multa muzica central-europeana, nu ca nu ne-ar fi dragi slovacii de la Last Days Of Jesus. Nici costumatia n-a fost minunat aleasa pentru anotimp si dimensiunea scenei, dar asta e alta poveste.

Continuam sa indragim trupele prietene, sa ne bucuram ca exista trupe alternative, mai mult sau mai putin prietene, sintem mereu atrasi de The Mood si vom sta cu ochii pe Mauser!