In B52, pe 27 si 28 august au cintat Israel Lights, Dekadens, The Mood, respectiv Go To Berlin, Mauser si The Pixels.
Nu ne-am asteptat sa vina atita lume – vara, cald, mijlocul saptaminii, Banel Nicolita, sfirsit de sezon pentru terase etc. – dar a fost plin si a iesit bine.
Sunetul a fost ingrozitor, nu ca am fi crezut vreodata pe deplin in mitul B52 (clubul avind o acustica decenta, chiar daca nu exceptionala), dar in serile cu pricina la butoane s-a aflat micuta doamna Clara, o fata draguta, pe care o banuim a fi spectaculoasa ca femeie. Alt motiv pentru care cineva ar lasa-o sa faca sunetul unui concert nu gasim, oricit am cauta. S-a auzit infect atit in fata cit si in spatele scenei, cu intreruperi flagrante si balanganeli decibelice la microfoane.
Sunetul prost a defavorizat trupele mai tinere, in special pe The Mood, care nu s-au sinchisit insa prea tare, cintind cu chef si nonsalanta in maniera lor obisnuita.
Daca Israel Lights si Go To Berlin au fost modesti, pentru cei din urma existind o urma de speranta de progres in anii urmatori, daca vor munci asiduu, daca The Mood, Dekadens si Pixels au cintat profesionist, iar veteranii Jan Pasniciuc si Gigi Catrina au camuflat gherlele sunetistei, marea surpriza a celor doua seri s-a numit Mauser. Clujenii au cel putin trei piese excelente ca idee, cinta cu entuziasm, arata bine si lasa senzatii pregnante in urma. Le-am reprosa maniera frantzferdinandista a unor cintece si ascultarea a prea multa muzica central-europeana, nu ca nu ne-ar fi dragi slovacii de la Last Days Of Jesus. Nici costumatia n-a fost minunat aleasa pentru anotimp si dimensiunea scenei, dar asta e alta poveste.