La semnalele emise de Alex Das si Mihai Andrei, firi curioase si navigatoare, am rascolit tenebroasele cotloane ale blogurilor si am descoperit niscai cronici superior denigratoare la adresa productiilor noastre, scrise de un oarecare Richard Constantinidi.
Nu contestam dreptul inalienabil al cetateanului de a-si da cu parerea si nici exercitiul circotelii subiective pe un tarim atit de zgrunturos ca piata autohtona de muzica, noi insine militind pentru masura plenara a criticismului malitios. Insa rautatea necalificata ce transpira prin porii zbirciti ai epitetelor sarace ale unui milog cu nume fanariot ce-si mesteca printre carii dislexia guresa ne-a improscat cu saliva imputita si vocale slinoase chiar si din biotopul virtual, in asa masura ca am vrut neaparat sa aflam cine-i ipochimenul.
Iata ce am aflat:
In principal, R.C. este omul care a adus Luna Amara acolo unde se afla acum, adica nicaieri...
Nascut in America in jenanta comunitate greaca, Dick (diminutivul lui Richard) a invatat prost si n-a prea fost rasfatat de tarimul fagaduintei dolaroase si nici la fotbal sau baseball n-a excelat, din moment ce in 1987 a venit taman in Romanica, la Cluj, sa faca scoala ca arabii, pe bani, la un curs avantajos.
In facultate aducea viniluri second hand si facea curte fara succes colegelor pe care nu prea le impresiona, ca n-avea cu ce. Doctor nu s-a facut, ca era prea complicat, nici in America nu s-a dus sa lucre. Singura chestie care il leaga de Medicina Iuliu Hateganu e ca organizeaza agape din timp in timp. In 2008, la doar 5 ani de la reuniunea precedenta, se baga in seama si scria scrisori Sinzianei Pop sa-i gaseasca colegii prin revista de femei pe care aceasta din urma o conducea!
Constantinidi a lucrat la Fundatia CD Radio (statie falita de ani buni!), a scris prin reviste de doi lei, pe unde si-a plimbat eterna camasa transparenta de atita purtat, apretata de riurile de transpiratie ale inspiratiei, si povestile despre viata sa singuratica si searbada.
Acum cloceste entitatea afona Underdog si pastoreste gasti ca Truda si Grimus, pe care le impinge in fata la manifestarile saracacioase organizate pe bani cersiti, si isi revarsa frustrarile prin anosta presa someseana si prin vagaunile igrasioase ale virtualului cu host gratuit.
Dimpreuna cu inginerii mei excelenti, cu muzicienii de mare clasa din preajma-mi si cu prietenii mei curati, frumosi si instariti, doresc sa-i dau ceea ce i se cuvine, pe cale orala, si pretiosul sfat de a ne evita precaut, nu ca am frecventa aceleasi cercuri sau ca si-ar permite locurile pe care ni le permitem noi... Si i-atita muzica, creier si ureche in Jan, Gigi si Cristi Varga cit sa rostogoleasca prin craterele lunii amare orice argument chelbos crescut cu tzatziki si rock unsuros de la Cluj...
Mihai Antonescu